Pecerski, împreună cu liderul prizonierilor evrei, Leon Feldhendler, a conceput un plan în două etape:
Evadarea din Sobibor reprezintă una dintre cele mai remarcabile și sfidătoare acțiuni de rezistență din timpul Holocaustului. Spre deosebire de alte lagăre de exterminare, unde „soluția finală” a funcționat aproape neîntrerupt, la Sobibor, prizonierii au reușit să organizeze și să execute o revoltă în masă care a dus la închiderea definitivă a lagărului. Contextul și Planificarea Evadare din Sobibor
Lagărul Sobibor, situat în estul Poloniei ocupate, a fost creat exclusiv pentru uciderea în masă a evreilor. Până în octombrie 1943, aproximativ 250.000 de oameni fuseseră deja gazați acolo. Planul de evadare a început să prindă contur odată cu sosirea unui grup de prizonieri de război sovietici, conduși de locotenentul , a cărui experiență militară a fost esențială pentru succesul revoltei. Până în octombrie 1943, aproximativ 250
Din cei care au scăpat inițial, doar aproximativ au supraviețuit până la sfârșitul războiului, mulți fiind vânați ulterior de naziști sau murind în luptele cu unitățile de partizani. Umiliți de succesul revoltei, liderii naziști (la ordinul
Umiliți de succesul revoltei, liderii naziști (la ordinul lui Heinrich Himmler) au decis să dărâme lagărul Sobibor, să are terenul și să planteze copaci pentru a șterge orice urmă a crimelor comise acolo. Curajul celor de la Sobibor a rămas un simbol al demnității umane, fiind imortalizat în cărți (precum cea a lui Richard Rashke ) și filme (cum este producția din 1987 cu Rutger Hauer).